Partitura lui Ennio Morricone este inclasabila. Acest virtuoz cu un caracter puternic, compozitor avangardist si indraznet, a revolutionat cea de-a saptea arta cu orchestratii imperiale si neasteptate. Viata sa, operele sale: cel mai energic dintre mestesugari respira pentru muzica.
„Voi munci pana la moarte si apoi ma voi odihni”. Acesta a fost Ennio Morricone. Explorator insatiabil de noi teritorii, maestrul si-a scris viata in ritmul frenetic al compozitiilor sale. Cu el, imaginile capata o alta dimensiune, exprimand cu delicatete emotii nesperate. Bataile inimii se accelereaza. Ochii se inmoaie. Ennio Morricone, un geniu prolific si riguros, stie sa sculpteze partituri care sa faca inimile sa tremure.

Nu, opera lui Ennio Morricone nu este doar o poveste despre cowboy care cuceresc Vestul. In plus, nu are rost sa-l compari cu Sergio Léone sau sa indraznesti vreo referire la Spaghetti Western: ai risca sa primesti o frumoasa vola de lemn verde cu accent italian. Pentru ca daca maestrul uraste atat de mult sa se opreasca asupra acestor subiecte, este pentru ca creativitatea sa cu o mie de nuante a dat complet peste cap lumea cinematografiei, mult dincolo de inevitabilul The Good, the Bad and the Ugly.

Opera sa este inclasificabila, scapand cu forta din tunurile Vestului indepartat pentru a atinge sublimul si pentru a anihila toate granitele artistice. Regele din Trastevere, cartierul plin de culoare al Romei, compozitor major al secolului sau, se joaca astfel cu intuitia sa pentru a sparge codurile cu inventivitate, rigoare si abundenta. In spatele ochelarilor sai negri, la fel de rigurosi ca si omul insusi, Ennio Morricone nu se fereste de nimic. Acest trompetist de formatie, care a colaborat cu cei mai mari, de la Quentin Tarantino la John Carpenter, sfideaza fara rezerve melodii, ritmuri si imagini pentru a crea cu brio comori de orchestratie in afara conventiilor.

Share on Facebook

Tweet

Save