In Pulsatilla, cea mai recenta expozitie de la galeria Scemtovici & Benowitz, Daniela Virlan abordeaza o directie noua in practica sa artistica si, chiar daca temele picturilor sunt inedite, recunoastem elemente specifice creatiei anterioare a artistei.

Ora albastra. Punctul proxim al creatiei sale este acel ochi (interior) care scruteaza, privirea (spre sine), filtrata prin sensibilitate, drept categorie estetica. Punctul remotum se adapteaza prin ferestre larg inchise, la luminile rosii, roz, albastre ale crepusculului de peste dealuri, mari, nori, Lactee Cai.

Peisaje (interioare). Artista ilustreaza o lume fabuloasa, compusa din fragmente de basme izvorate din vise cu putti, aripi si fiinte inaripate, flacari, plante si sugestii de ce vrem noi, elemente abstracte, pulsatille picuratoare situate intre lumile de aici si de acolo, din sine si din cuprinsul orizonturilor. Intuitia devine concept, tehnica ars poetica, e poezie a conceptelor pictate, controlate prin gesturi spontane, care lasa intentionat suprafata picturala intr-o faza intermediara. Daniela Virlan priveste cu ochii larg inchisi (spre sine la) ceruri purpurii, apoteotic rosii si albastre, pluteste cu pensula, prelungire a genelor, printre nouri si diafane aparitii de flori si ingeri.

Share on Facebook

Tweet

Save